măciucáș, măciucáși, s.m. (înv.) călău. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

MOLIDÍȘ, molidișuri, s. n. Pădure de molizi (sau în care predomină molidul); loc unde cresc molizi. [Var.: (pop.) molidviș s. n.] – Molid + suf. -iș. Vezi definitia »

GRUNZURÁȘ, grunzurași, s. m. Diminutiv al lui grunz. Vezi definitia »

ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-aș] – Aciua + suf. -aș. Vezi definitia »