HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme. Vezi definitia »

MORFOLOGÍSM s. n. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism. (< morfologie + -ism) Vezi definitia »

Entrism – derivat de la verbul entrer ( a intra). Infiltrare in diverse organizatii, pentru a le deturna orientarea etc. Frederic Beigbeder, „199.000” ( pag.39); editura PandoraM Vezi definitia »

AFACERÍSM s. n. Utilizare în tranzacții comerciale, financiare, industriale de interes personal a poziției sociale, profesionale sau politice a cuiva. – Afacere + suf. -ism. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. Curent și teorie decadente, care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. – Din atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »