HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ADENOTOMÍE s. f. îndepărtare chirurgicală a unei glande, a unui ganglion. (< fr. adénotomie) Vezi definitia »

TRANSFORMÁȚIE s.f. (Liv.) Transformare. [Gen. -iei, var. transformațiune s.f. / < fr. transformation, lat. transformatio, rus. transformațiia]. Vezi definitia »

DROȘCĂRÍE, (2) droșcării, s. f. (Înv.) 1. Meseria droșcarului. 2. Șopron în care se țin droștele; remiză. – (1) Din droșcar + suf. -ie, (2) din droșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »

HUNGAROLOGÍE s. f. hungaristică. (< germ. Hungarologie) Vezi definitia »