imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ȘUTITÓR, -OÁRE, șutitori, -oare, s. m. și f. (Arg.) Hoț (1). – Șuti + suf. -tor.. Vezi definitia »

CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ĕ = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus) Vezi definitia »

DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

PESTRIȘÓR, -OÁRĂ, pestrișori, -oare, adj. (Reg.) Pestricior – Pestriț + suf. -ișor. Vezi definitia »