șchiopár, șchiopáre, s.n. (reg.) fiecare dintre cei patru căpriori mai scurți de la colțurile acoperișului casei. Vezi definitia »

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire. Vezi definitia »

PAPUCÁR, papucari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care face ori repară papuci¹ (1); p. gener. cizmar [Var.: (reg.) păpucár s. m.] – Papuc¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

FOCÁR, focare, s. n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ◊ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. și pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (după fr. foyer). Vezi definitia »

COTIUGÁR² s. n. v. cotigar¹. Vezi definitia »