SUPÚNE, supún, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale. ♦ (Înv.) A îmblânzi animale. 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație. ♦ A face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre. 4. (Înv. și reg.) A așeza, a pune dedesubt. ♦ A forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze. – Lat. supponere. Vezi definitia »

EFUZIÚNE s.f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. Erupție vulcanică. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – răspândire]. Vezi definitia »

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis. Vezi definitia »

DECLARAȚIÚNE s.f. v. declarație. Vezi definitia »

ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. Vezi definitia »