bunăvóie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. - Vezi definitia »

TITILOMANÍE s. f. 1. mania de a se scărpina. 2. onicofagie. (< fr. titilomanie) Vezi definitia »

FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification]. Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »