Definita cuvantului bivuac
BIVUÁC, bivuacuri, s. n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.: -vu-ac] – Din fr. bivouac.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bivuac
spionlac, spionlacuri, s.n. (înv.) spionare, supraveghere. Vezi definitia »
VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] – Din germ. Winkelhaken. Vezi definitia »
MONOMANIÁC, -Ă adj. (Rar) Monoman. [Pron. -ni-ac. / < fr. monomaniaque]. Vezi definitia »
ceplác (-că), adj. – Sărac, mizer. Tc. çiplak (Șeineanu, II, 35). Înv., sec. XVIII. Vezi definitia »
VINDIÁC s.m. Haină scurtă specială confecționată pentru a apăra de vânt; hanorac. [Pl. -curi. / < germ. Windjacke]. Vezi definitia »