COARTICULÁȚIE, coarticulații, s. f. (Fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit. [Pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation. Vezi definitia »

ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. [Gen. -iei. / cf. fr. zoocénologie]. Vezi definitia »

HISTOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a țesuturilor organice. (< fr. histographie) Vezi definitia »

CAROSERÍE s.f. Construcție montată pe un vehicul, amenajată special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie]. Vezi definitia »

BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului. 2. Atelierul butnarului. – Din butnar + suf. -ie. Vezi definitia »