DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu]. Vezi definitia »

APRECÁȚIE s. f. formulă de încheiere. (< lat. apprecatio) Vezi definitia »

POLISPERMÍE, polispermii, s. f. (Biol.) Pătrundere a mai multor spermatozoizi într-un gamet femel. – Din fr. polyspermie, engl. polyspermy. Vezi definitia »

SOMATALGÍE s.f. (Med.) Durere corporală. [Gen. -iei. / cf. gr. soma – corp, algos – durere]. Vezi definitia »

CLAUSTRÁȚIE s. f. claustrare. ◊ mod de creștere a animalelor într-un spațiu limitat, în condiții de tip industrial. (< fr. claustration) Vezi definitia »