PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

SUPURATÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care facilitează supurația. (< fr. suppuratif) Vezi definitia »

PROGRESÍV, -Ă adj. Care progresează, care crește sau se dezvoltă treptat. ♦ Impozit progresiv = impozit care se stabilește în cote crescânde pe măsura creșterii venitului, a averii etc. [Cf. fr. progressif]. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) Vezi definitia »

supresív, -ă, adj. (înv.) care suprimă, elimină, înlătură, desființează. Vezi definitia »