PICĂTÚRĂ, picături, s. f. 1. Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picături = din când în când, câteodată; p. ext. în timpul liber, pe apucate. Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare. ◊ Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit. Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă. 2. (La pl.) Substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături (1). – Pica¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

COCIÓRVĂ, cociorve, s. f. Unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine. [Var.: cociórbă s. f.] – Din rus. kocerga, ucr. kocerha. Vezi definitia »

chișíță, chișíțe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuță de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, șomoiag, șterț. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile. Vezi definitia »

CESTODÓZĂ s. f. infestație produsă de cestode. (< fr. cestodose) Vezi definitia »

AERODÍNĂ s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menține în atmosferă datorită mișcării lui de înaintare. [< fr. aérodyne]. Vezi definitia »