AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie) Vezi definitia »

TOPOCLIMATOLOGÍE s.f. Ramură a climatologiei care studiază elementele meteorologice din imediata apropiere a solului. [Cf. gr. topos – loc, klima – climă, logos – știință]. Vezi definitia »

REAPARÍȚIE s. f. faptul de a reapărea. (< fr. réapparition) Vezi definitia »

INFUNDIBULECTOMÍE s. f. rezecție parțială a infundibulului arterei pulmonare. (< fr. infundibulectomie) Vezi definitia »

CROMOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere litografică policromă. ◊ reproducerea obținută; cromo². (< fr. chromolithographie) Vezi definitia »