LUNÉTĂ s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate. 2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari. ♦ ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette) Vezi definitia »

POTAMOFÍTĂ s. f. plantă potamofilă. (< fr. potamophyte) Vezi definitia »

APRETÚRĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ. Appretur) Vezi definitia »

PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. Vezi definitia »

CASPICĂ, Marea ~, cel mai întins lac sărat de pe glob, situat la limita dintre Europa și Asia, între Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia și Iran; 376 mii km². Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pînă în 1960, nivelul său a scăzut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variază de la 1-2‰ în N, la 300‰ în G. Kara-Bogaz Gol. În M.C. se varsă fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta ș.a. Pescuit de sturioni. Zăcăminte de petrol. Navigație. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali. Vezi definitia »