LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique. Vezi definitia »

OSTEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la osteologie. [< fr. ostéologique]. Vezi definitia »

ANTILUÉTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [< fr. antiluétique]. Vezi definitia »

EROICÓMIC, -Ă, eroicomici, -ce, adj. Care este în același timp eroic și comic. ◊ Poem eroicomic = gen de poem epic care tratează un subiect comic în forma unei epopei. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. héroï-comique. Vezi definitia »

MIASMÁTIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique. Vezi definitia »