INSTITÚT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum) Vezi definitia »

UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. Vezi definitia »

GHERMESÚT, ghermesuturi, s. n. (Înv.) Numele unei țesături fine de mătase. [Var.: ghermeșít s. n.] – Din tc. germsud. Vezi definitia »

NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut. Vezi definitia »

FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut-] – Din fr. phytothérapeute. Vezi definitia »