ZÓNĂ s.f. 1. Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune. · (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. · Spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. · (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. 3. Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. (din fr. zone) Vezi definitia »

LEVENȚÍCĂ s. f. v. levănțică. Vezi definitia »

CORÍDĂ s. f. luptă cu tauri, ca spectacol sportiv, în Spania și țările Americii Latine. (< sp., fr. corrida) Vezi definitia »

cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr. Vezi definitia »

CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine. Vezi definitia »