CONVOLÚȚIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. (<fr. convolution) Vezi definitia »

CATATIMÍE s. f. tulburare a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea trăirii. (< fr. catathymie) Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate. 3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială. 5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul. 6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou. (< fr. transposition) Vezi definitia »

HIPIATRÍE s.f. 1. Studiul bolilor la cai; medicina cailor. ♦ Dragoste deosebită pentru cai. [Pron. -pi-a-, gen. -iei. / < fr. hippiatrie]. Vezi definitia »

DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion]. Vezi definitia »