tretínă s.f. (înv.) 1. chirie anuală a unui vad de moară. 2. amendă. 3. treime, a treia parte. Vezi definitia »

SUBCLÁSĂ, subclase, s. f. (Biol.) Subîmpărțire sistematică intermediară între clasă și ordin. – Sub¹- + clasă (după fr. sous-classe). Vezi definitia »

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică. Vezi definitia »

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik. Vezi definitia »

METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr. métropole) Vezi definitia »