VENDÉTĂ s.f. Răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta]. Vezi definitia »

MÂGLISEÁLĂ, mâgliseli, s. f. (Reg.) Mâglisire. – Mâglisi + suf. -eală. Vezi definitia »

HETEROSINÁPSĂ s. f. sinapsă a doi cromozomi neomologi. (< fr. hétérosynapse) Vezi definitia »

TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »