MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite. Vezi definitia »

PORTTORPÍLĂ s. f. dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată. (< fr. porte-torpille) Vezi definitia »

BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule) Vezi definitia »

CHEMOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Emisiune de lumină care se produce cu ocazia unor reacții chimice. [Var. chemiluminescență, chimioluminescență s.f. / cf. fr. chimiluminescence]. Vezi definitia »

ACETILÚRĂ s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. [< fr. acetylure]. Vezi definitia »