DISCRIMINÁNT, -Ă, discriminanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Discriminatoriu. 2. S. m. Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. – Din fr. discriminant. Vezi definitia »

ORCHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant]. Vezi definitia »

DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s. n. Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc. ♦ Spec. Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + suf. -ământ (după fr. dénouement). Vezi definitia »

DECAPÁNT, -Ă I. s. n. amestec de substanțe sau soluție pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităților pe suprafețe metalice. II. adj. caustic și stimulant. (< fr. décapant) Vezi definitia »

PATÉNT³, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent) Vezi definitia »