FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. ♦ ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. ♦ ~ă funcțională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos) Vezi definitia »

ANTILUÉTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. (< fr. antiluétique) Vezi definitia »

BROMHÍDRIC adj.m. (În sintagma) Acid bromhidric = gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul. – Din fr. bromhydrique. Vezi definitia »

NUCLEÍNIC, nucleinici, adj. (În sintagma) Acid nucleinic = acid nucleic. [Pr.: -cle-i-] – Nucleină + suf. -ic. Cf. fr. nucléinique. Vezi definitia »

FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique. Vezi definitia »