ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Fr. attribution (lat. lit. attributio, -onis). Vezi definitia »

VICTIMOLOGÍE s. f. 1. studiu (psihiatric) al victimelor. 2. curent în criminologie care își propune să studieze rolul victimei în geneza și producerea infracțiunii. (< fr. victimologie, germ. Viktimologie) Vezi definitia »

AEROTAXÁȚIE, aerotaxații, s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: a-e-] – Aero- + taxație. Vezi definitia »

pârvoseadánie s.f. (înv.) conducere, diriguire. Vezi definitia »

Idiosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile Vezi definitia »