DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

FRÂNGHÍE² s. f. v. frenghie. Vezi definitia »

propozitie cu la Vezi definitia »

RUSOFILÍE s. f. prietenie față de ruși. (< fr. russophilie) Vezi definitia »

ORTODIASCOPÍE s. f. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. (< fr. orthodiascopie) Vezi definitia »