ADEFAGÍE s.f. (Med.) Poftă exagerată de mâncare; voracitate. [ < fr. adéphagie, cf. gr. aden – glandă, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

MISANDRÍE ≠ misoginie. Vezi definitia »

REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din fr. réflexologie. Vezi definitia »

-ARITMÍE² elem. aritm(o)-. Vezi definitia »