DISODÍE s.f. Miros urât, fetid, datorit unei secreții. [Gen. -iei. / < fr. dysodie, cf. gr. dys – greu, ozein – a mirosi]. Vezi definitia »

INCLINOMETRÍE s. f. Operație de măsurare și înregistrare a poziției în spațiu a unei găuri de sondă. – Din fr. inclinométrie. Vezi definitia »

AGROGEOLOGÍE s. f. pedologie¹. (< fr. agrogéologie) Vezi definitia »

OENOLOGÍE s. f. v. enologie. Vezi definitia »

PERIPNEUMONÍE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia) Vezi definitia »