COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire. Vezi definitia »

stihár (-re), s. n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ. Vezi definitia »

ACCIDENȚÁR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar. Vezi definitia »

REDEVENȚIÁR, -Ă s. m. f. cel care trebuie să achite o redevență. (< fr. redevancier) Vezi definitia »

armăsár (armăsári), s. m. – Cal mascul necastrat. Lat. armessārius, de la [equus] admissārius, cu același sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Pușcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëšuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armessārius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. A. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. χάρμα „atelaj, tracțiune de cai”. REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmașar (cu ș), care pare a se datora unei greșeli (cf. Graur, BL, V, 86). – Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »