MAGNETOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază relațiile dintre structura moleculară a substanțelor și proprietățile lor magnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétochimie]. Vezi definitia »

INSÉRȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio) Vezi definitia »

TIMPANOTOMÍE s. f. paracenteză a timpanului. (< fr. tympanotomie) Vezi definitia »

HISTEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystéromalacie, cf. gr. hystera – uter, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

HETEROMIXÍE s. f. (biol.) fuziune a doi nuclei genotipic diferiți. (< fr. hétéromixie) Vezi definitia »