vis (vise), s. n. – 1. Înlănțuire de imagini în timpul somnului. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. vis, megl., istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu, prov., v. fr. vis. – Der. visa, vb. (a avea un vis), mr. nvisedz, visare, megl. visés, istr. misǫ, din lat. visāre, atestat (cf. Serra, Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud. bizare; visător, adj. (care visează, înclinat spre reverie); visătorie, s. f. (visare, fantezie, reverie), format după fr. rêverie. Visa este cuvînt de uz general (ALR, I, 73). Vezi definitia »

INLÁNDSIS s. n. calotă glaciară. (< fr. inlandsis) Vezi definitia »

parétisis s.n. (înv.) 1. demisie (dintr-o înaltă funcție bisericească). 2. încetare, oprire, suspendare (a unei activități, funcționări). Vezi definitia »

emis, emisă (în completare pentru sensul a pune în circulație; ex. O anumită bancnotă,) Vezi definitia »

ÍRIS s.m. Plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stânjenel. [< fr. iris]. Vezi definitia »