GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui. Vezi definitia »

NONCONTRADÍCȚIE s. f. principiu fundamental al gândirii, potrivit căruia nu se poate afirma și nega, în același timp, același predicat despre un subiect. (< fr. non-contradiction) Vezi definitia »

SURDOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază procesul instruirii și educării copiilor surdomuți. [< surdo- + pedagogie]. Vezi definitia »

AGRAFÍE s. f. afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de redare a ideilor prin scris. (< fr. agraphie) Vezi definitia »

IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio. Vezi definitia »