OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome. Vezi definitia »

GLIOBLASTÓM s. n. formă de gliom malign cu evoluție rapidă, care apare la vârsta mijlocie în emisferele cerebrale. (< fr. glioblastome) Vezi definitia »

BOOM [BUM] s. n. 1. prosperitate rapidă a activității economice. 2. avânt. 3. eveniment excepțional. 4. revenire. (< amer. boom) Vezi definitia »

DISTÓM s. m. vierme parazit cu formă plată, în ficatul erbivorelor. (< fr. distome, gr. distomos) Vezi definitia »

ECONDRÓM s. n. tumoare la nivelul articulațiilor prin proliferarea țesutului cartilaginos. (< fr. ecchondrome) Vezi definitia »