NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici). Vezi definitia »

INTERGENÉRIC, -Ă adj. (biol.) care are loc între genuri diferite. (< fr. intergénérique) Vezi definitia »

PNEUMATOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la pneumatoliză. [< fr. pneumatolytique]. Vezi definitia »

SINÓDIC, -Ă, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp după care se repetă aceeași poziție relativă a Pământului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioadă sinodică = interval în care se face rotirea completă a unui corp ceresc în jurul altul corp ceresc în mișcare. Lună sinodică = interval în care Luna, aflată în una dintre fazele ei, face o mișcare de rotație completă în jurul Pământului și revine în faza de la care a plecat. 2. Care aparține sinodului, privitor la sinod, care emană de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique. Vezi definitia »

INTRATORÁCIC, -Ă adj. în, din cavitatea toracică. (< fr. intrathoracique) Vezi definitia »