HEPATÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ficatului. ◊ Hepatită epidemică = hepatită cauzată de un virus. [Pl. -te. / < fr. hépatite, cf. gr. hepar – ficat]. Vezi definitia »

BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare. Vezi definitia »

BENZOPIRÍNĂ s.f. Substanță gudronată care se găsește în fumul de țigară. [< fr. benzopirine]. Vezi definitia »

NEOBIOCENÓZĂ s. f. ipoteză potrivit căreia viața ar fi apărut de mai multe ori pe Pământ. (< neo- + biocenoză) Vezi definitia »

BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ◊ (Fam. și glumeț) Soție ◊ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede. – Din bg., scr., ucr. baba. Vezi definitia »