HELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile provocate de razele solare. (< fr. héliopathie) Vezi definitia »

SUPERREÁCȚIE s.f. Procedeu folosit în radioreceptoarele cu reacție pentru mărirea sensibilității prin varierea gradului de reacție. [Gen. -iei. / < fr. superréaction]. Vezi definitia »

METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie) Vezi definitia »

SILVOLOGÍE s. f. domeniu de cercetare care studiază pădurea ca fenomen natural. (< fr. sylvologie) Vezi definitia »

CARPOLOGÍE s. f. parte a botanicii care studiază fructele. (< fr. carpologie) Vezi definitia »