coríu s.m. sg. (reg.) pojar, iler. Vezi definitia »

PROCÁMBIU s. n. țesut meristematic primar, din celule alungite, care dă naștere țesutului conducător. (< lat., fr. procambium) Vezi definitia »

SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice. Vezi definitia »

Teritoriu provenit dintr-o uniune de obști. Vezi definitia »

SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »