AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola. Vezi definitia »

BARITÍNĂ (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită. Vezi definitia »

EUFEMĂ?SM ĕ n. Element de limbĂ? care înlocuieÂ?te, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplĂ?cutĂ?, vulgarĂ?, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euphĂ?misme Vezi definitia »

PERCALÍNĂ s. f. varietate de lustrin ușor, pentru căptușeli. (< fr. percaline) Vezi definitia »

ERGASTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Formațiune citoplasmatică în care circulă substanțele metabolice. – Din fr. ergastoplasme. Vezi definitia »