HÓCUS-PÓCUS s. n. formulă în iluzionism prin care se anunță o apariție, dispariție sau transformare; (p. ext.) scamatorie. (< lat. hocus) Vezi definitia »

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei și din America; Occident. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. ♦ Fig. Declin, decădere. – V. apune. Vezi definitia »

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé. Vezi definitia »

ILÉUS s. n. ocluzie intestinală provocată printr-o răsucire a intestinului; volvulus. (< fr. iléus) Vezi definitia »

ANONYMUS (sec. 12), nume sub care este cunoscut notarul regelui ungur Béla III. Autor al cronicii „Gesta Hungarorum”, care atestă prezența românilor în Transilvania în vremea invaziei și stabilirii ungurilor în Pannonia și a expansiunii lor în teritoriile învecinate; el menționează și existența unor formațiuni politice în spațiul românesc, ai unor conducători, Menumorut, Glad și Gelu, au opus o rezistență puternică cuceririi ungare. Vezi definitia »