GASTROENTEROLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază fiziopatologia aparatului digestiv. (< fr. gastro-entérologie) Vezi definitia »

PIROMANÍE s.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen. -iei. / < fr. pyromanie, cf. gr. pyr – foc, mania – nebunie]. Vezi definitia »

ALCOOLIMETRÍE s.f. v. alcoolmetrie. Vezi definitia »

CÁRDIE s.f. (Anat.) Orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul și este situat foarte aproape de inimă. // -cardie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) inimă”, „cord”. [Gen. -iei. / < fr. cardia, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »

MINERALOGÍE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralogie, germ. Mineralogie]. Vezi definitia »