IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie) Vezi definitia »

ZORALÍE (dans, v. zoralia) s.f., pl. zoralíi Vezi definitia »

teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal. Vezi definitia »

TRANSPLANTÁȚIE s. f. transplantare. (< fr. transplantation) Vezi definitia »

HEMOCRINÍE s.f. (Biol.) Vărsare a hormonilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. hémocrinie, cf. gr. haima – sânge, krinein – a secreta]. Vezi definitia »