trăncănáie, trăncănăi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. catrafuse. 2. (la sg.) vorbă goală. Vezi definitia »

ABNEGÁTIE, - ii s.f. Devotament. Var. abnegare -Din fr. Abnégation Vezi definitia »

EXPERIMENTÁȚIE s. f. experimentare. ◊ folosire a experiențelor în încercarea științifică. (< fr. expérimentation) Vezi definitia »

TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

LINOGRAFÍE s. f. imprimare pe stofă. (< fr. linographie) Vezi definitia »