ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. Vezi definitia »

LUCIFÓB, -Ă adj. (despre animale) care se ferește de lumină. (< fr. luciphobe) Vezi definitia »

CVADRILÓB s.n. (Arhit.) Motiv decorativ alcătuit din îmbinarea a patru lobi; tetralob. [< fr. quadrilobe]. Vezi definitia »

LUCIFÓB, -Ă, lucifobi, -e, adj. (Despre animale) Care se ferește de lumină. – Din fr. luciphobe. Vezi definitia »

SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob. Vezi definitia »