BIOTERAPÍE s. f. Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la ființe vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biothérapie. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s. f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie. Vezi definitia »

STIHOMITÍE s. f. (ret.) succesiune de replici într-un dialog tragic în care interlocutorii își răspund cu câte un singur vers. (< fr. stichomythie) Vezi definitia »

BALNEOTERAPÍE s.f. Tratament de ape minerale și nămoluri care se aplică unor boli. [< fr. balnéothérapie, cf. lat. balneum – baie, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »

HIPERPIREXÍE s. f. hipertermie exagerată. (< fr. hyperpyrexie) Vezi definitia »