ALEZÁJ s.n. 1. Alezare. 2. Diametrul interior al unui cilindru de mașină. [< fr. alésage]. Vezi definitia »

ZEROTÁJ, zerotáje, s.n. Determinarea punctului zero al termometrelor, precum și verificarea ulterioară a acestora. (din fr. zérotage) [morf. DOOM] Vezi definitia »

BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial. Vezi definitia »

CABRÁJ s. n. 1. cabrare. 2. evoluție a unui avion care își mărește brusc panta de urcare. (< fr. cabrage) Vezi definitia »

BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage]. Vezi definitia »