SUPOZITÓR s. n. preparat farmaceutic în stare solidă, administrat pe cale rectală. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium) Vezi definitia »

STERILIZATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specializat în operația de sterilizare. II. s. n. aparat, instalație pentru sterilizarea instrumentelor medicale, a pansamentelor, a unor produse. (< fr. stérilisateur) Vezi definitia »

EPIZOOCÓR, -Ă adj. (despre plante) ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, fixându-se pe suprafața lor exterioară. (< fr. épizoochore) Vezi definitia »

ETANȘÓR s.n. Ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea într-o zonă de asamblare. [Cf. fr. étancheur]. Vezi definitia »

ZĂTÓR, zătoáre, s. n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore) Vezi definitia »