TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie. Vezi definitia »

EJACULÁȚIE s. f. 1. ejaculare. 2. zvârlire în afară a sporilor din sporange la unele plante. (< fr. éjaculation) Vezi definitia »

CORPORÁȚIE s. f. 1. organizație (medievală) de meseriași care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (în S.U.A. și alte țări) societate pe acțiuni. (< fr. corporation) Vezi definitia »

ARĂMĂRÍE, (2, 3) arămării, s. f. 1. Meseria de arămar. 2. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 3. Obiecte de aramă. – (1) Din arămar + suf. -ie, (2, 3) din aramă + suf. -ărie. Vezi definitia »

SPELECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a unei caverne pulmonare. [Gen. -iei. / < fr. spélectomie, cf. gr. spelaion – cavernă, ektome – excizie]. Vezi definitia »