dispúne (dispún, ús), vb. – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. – Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr. Vezi definitia »

farfazoáne, s.f. pl. (reg., înv.) mofturi, fasoane. Vezi definitia »

pricăjiciúne, pricăjiciúni, s.f. (înv.) pângărire, întinare, murdărire. Vezi definitia »

INFUZIÚNE s. f. v. infuzie. Vezi definitia »

cistíne s.f. pl. (reg.) cele trei plase ale năvodului. Vezi definitia »