Definita cuvantului cognomen
COGNÓMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cognomen
ANTRACÉN, antraceni, s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi în fabricarea unor coloranți. – Din fr. anthracène. Vezi definitia »
DUODEN2(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 12 /degete/) Vezi definitia »
TOXICOGÉN, -Ă adj. Care produce o substanță toxică; toxigen. [< fr. toxicogène, cf. gr. toxicon – otravă, gennan – a produce]. Vezi definitia »
PÁRMEN s.n. Parmen auriu = soi de măr originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie cu dungi carmin. // s.n. Fructul acestui pom. [< fr. parmain (d’or), germ. Parmäne]. Vezi definitia »
SERICIGÉN, -Ă adj. (despre glande ale unor viermi sau insecte) care secretă mătase. (< fr. séricigène) Vezi definitia »