ESTETÍSM s.n. (Lit.) Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. [Cf. fr. esthétisme]. Vezi definitia »

IREALÍSM s. n. 1. lipsa simțului realului. 2. tendință de exprimare în artă fără referire la realitate. (< fr. irréalisme) Vezi definitia »

PROGRESIVÍSM s. n. curent în pedagogia contemporană care identifică fenomenul educativ cu un proces de creștere, de dezvoltare continuă. (< engl. progressivism) Vezi definitia »

BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme]. Vezi definitia »

ANABAPTÍSM s. n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme. Vezi definitia »