bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior. Vezi definitia »

pămânzálcă, pămânzắlci, s.f. (reg.) 1. bucată de piele sau de pânză groasă cu care se strânge la mijloc caierul pus în furcă. 2. (înv.) amestec de mălai cu apă, în care se moaie firele de bumbac înainte de a țese, spre a căpăta apret. Vezi definitia »

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade. Vezi definitia »

ÉRĂ s. f. 1. perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ◊ epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. (geol.) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei Pământului. (< fr. ére, lat. aera) Vezi definitia »

albumeálă (-éli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. -iță. Vezi definitia »